Proiecte

Povestea tânărului Mugur Călinescu (1965-1985)

Proiectul Rezistenții, sub egida Forum Apulum

Povestea lui Mugurel Călinescu este a tânărului hotărât să lupte împotriva unui sistem absurd cu mâinile goale. Mugur Călinescu a fost unul dintre cei mai tineri opozanți ai regimului comunist, care, la doar 16 ani, s-a lăsat condus de optimismul tinereții și a început lupta împotriva nedreptății de unul singur. Lui Mugur Călinescu nu i-a fost frică, ci a preferat să își ia soarta în propriile mâini și să viseze la clipa eliberării. Speranța într-un viitor mai bun a fost cea care i-a dat curajul extraordinar de a se împotrivi regimului comunist la o vârstă fragedă.

Lupta lui Mugur Călinescu cu regimul a început în septembrie 1981, când tânărul a scris pe pereții Comitetului Judeţean al PCR, cu cretă albastră şi cu litere mari, un mesaj de revoltă: „Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile!”. Sute de oameni care au trecut dimineața prin fața clădirii au văzut mesajul tânărului. În aceeași zi, Mugur Călinescu a împânzit orașul cu alte sloganuri de revoltă la adresa regimului, printre care: „Vrem hrană şi libertate!”, „Ne-am săturat de mizerie!”, „Vrem dreptate,vrem libertate”, „Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile.” Mugur Călinescu a continuat să scrie pereții din oraș mai multe zile la rând. În toate locurile publice din oraș se regăseau mesajele tânărului elev revoltat, oamenii fiind uimiți de îndrăzneala autorului.

Imediat, Securitatea și Miliția s-au pus în mișcare pentru a-i găsi pe cei vinovați. Așa cum reiese din dosarul întocmit de Securitate, autoritățile credeau inițial că au de-a face cu o organizație specializată, cu un agent străin sau cu un opozant anticomunist renumit, nicidecum cu un elev. Abia câteva săptămâni mai târziu, Mugur Călinescu era prins în flagrant de către un angajat al Securității în timp ce scria alte mesaje pe pereții din oraș. A fost ridicat de trupele Securității și dus la anchetă. În același timp, Securitatea decidea să pună sub supraveghere casa tânărului și să racoleze informatori, chiar doi colegi de clasă de ai lui Mugurul. Aceștia trebuiau să îl urmărească pe Mugur și să le raporteze ofițerilor de Securitate fiecare pas al „dușmanului”. Deși a fost pus în libertate, viața lui Mugur avea să se schimbe radical. Securitatea i-a făcut viața un calvar, fiind în permanență urmărit și amenințat. La școală, colegii l-au marginalizat, de frica Securității. Tânărul era obligat să se prezinte la interogatorii de două ori pe săptămână, unde era supus acuzațiilor și presiunilor din partea ofițerilor pentru a-și recunoaște activitatea „ilegală”. Mugur Călinescu reușea să îi enerveze pe ofițeri atunci când spunea cu seninătate că s-a inspirat de la Radio Europa Liberă atunci când s-a hotărât să scrie mesajele pe pereți. Nicio clipă nu a cedat în fața presiunilor, a rămas fidel visului său de libertate.

Din păcate, Mugur Călinescu nu a mai apucat să își vadă visul împlinit, căderea regimului comunist din 1989. A murit în 1985, la doar 21 de ani, de leucemie. Mama tânărului a acuzat că fiul său a fost supus unpr intoxicări cu substanțe radioactive de către Securitate, în timpul anchetelor.

După 1989, mama lui s-a luptat cu autoritățile postdecembriste pentru a-i oferi acestuia statutul de luptător anticomunist. Gestul elevului Mugur Călinescu rămâne unul dintre cele mai autentice revolte la adresa regimului comunist, un model demn de urmat de către generațiile de astăzi.

Artist: Ana KUN
anakun.com.

Text: Adelina Țînțariu